Bucovina este tărâmul mănăstirilor pictate, al pădurilor întinse şi trainice, al tradiţiilor păstrate cu sfinţenie.

 În Bucovina, păstoritul a fost o ocupaţie deosebit de aspră şi de frumoasă, în care, contopiţi cu natura, ciobanii îşi făceau o datorie de veacuri.

 La stanile din Bucovina, mai aproape de Dumnezeu, ciobanii îşi îndeplineau rostul după pravile vechi, îşi făceau altare din arbori seculari, îşi încrustau dorurile pe bâte de paltin, îşi alinau sufletul cu doine, iar în lumina sfântă a focului viu îşi depănau amintiri cu făpturile codrului.

 Cu ceva timp în urmă, am început să caut acea spiritualitate pastorală ancestrală, care m-a fascinat încă din copilărie. Am regăsit-o în câteva locuri din Bucovina.

 Lucrarea "Ciobani şi câini din Bucovina de odinioară" îşi doreşte evocarea unei lumi aproape în întregime dispărute, în care dârzenia unor oameni şi devotamentul unor câini au ridicat păstoritul, în lumea satului de altădată, la rang de virtute.

 Concepută că un album de fotografie veche, lucrarea prezintă atmosfera stânii bucovinene din trecut şi aduce contribuţii la istoria uneia dintre cele mai frumoase rase naţionale de câini: Ciobănescul românesc de Bucovina.

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                     Cristian Domiţian Moroşanu